Copii, când sun
t mici au ţeluri "vreau să fiu puternic precum Arnold" sau "vreau să mă fac karatist ca Jackie Chan", probabil se simt destul de vulnerabili în propria lume.Ajunşi la o vârstă mai mare, gusturile se diversifică, iar scopul se uită. Nu mai vrem să devenim solisti în genul "Madonna" ori salvamari profesionişti ca în "Baywatch", vrem sa fim direct Madonna sau Pamela Anderson! Nu, fetele? Se întâmplă să existe o discrepanţă între esenţă şi aparenţă, fiindcă dincolo de "sticlă" persoanele publice reuşesc de cele mai multe ori să se dedubleze, lăsând în urma doar o impresie a ceea ce nu sunt, păcălind minţile naive parcă abonate la aşa ceva.Dacă transferul între idol şi cei ce vor să îl ajungă este complet, în sensul că, fanul isteric suferă o transformare (de caracter, de percepţie) asta nu însemnă că toţi trebuie să facem acelaşi lucru. E cu mult mai sănătos să nu îti formezi caracterul după o persoană intangibilă. În cazul meu, consider că pur şi simplu nu există cineva pe care aş fi vrut să il copiez întrutotul, dar se întâmplă să împrumut părţi ce le consider eu "benefice" de la unu, de la altu.Am învăţat să fiu cizelat când trebuie, să nu mă rănească atât de mult răutăţile altora s.a.m.d.p. ; totuşi, acestea sunt aspecte experimentate şi luate din viaţa de zi cu zi, nu văzute la televizor.Cu toţii avem o identitate ce trebuie pastrată.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu