Cum se întâmplă cam de fiecare dată când ţi-e foame şi eşti pe stradă, trebuie să-ţi apară din neant câte un Fornetti în cale, dăla de miroase de la 200 m distanţă, să ştii clar că e acolo, însa stomacul tau nu se linişteşte aşa cu una-cu două, trebuie să-i faci pe plac...nu? Mai sunt evenimente când unele funcţii cognitive îmi sunt preluate de diferite organe, de data asta stomacul mi-a zis "băăă mi-e foame" aşa că m-am îndreptat către cel mai "high-class" Fornetti. Bun, erau şi două pitzi în faţa mea, tare nehotărâte, tipic lor. "Auzi fată, dar mie mi-e pofta de dalea!" arătând către vitrină "Auziţi, alea sunt calde?!" o întreaba pe vânzătoare - şi tot aşa timp de 5 minute. Am turbat efectiv să le văd în halul ăsta de nehotărâte, mă întreb oare cât stau să-şi aleagă o bluza din "moll".
Cu chiu cu vai, se hotărăsc la nişte pateuri într-o pungă "king-size" (adică îndeajuns să hrănească toată Somalia) şi în timp ce se uitau cu extaz la conţinutul ei, vânzătoarea priveste către mine cu nişte ochi mai veseli decat înainte, bucuroasa intr-un fel sau altul ca a scapat de nebune. "Ce pot să vă dau?" - mă întreabă ea "Două gloanţe...şi o pernuţă cu fagure şi vişine" îi spun eu cu un mic surâs în colţul gurii. Bun, ce a urmat este demn de teatrul de comedie, vânzătoarea a început să râdă frenetic şi pitzi mi-au aruncat nişte priviri de parcă ar fi vrut să mă transform în ceva ne-omenesc.
1 comentarii:
bad pitzi sau bad kitty :)))
Trimiteți un comentariu