0 comentarii vineri, ianuarie 22, 2010






N-am crezut niciodată că perioada sesiunii poate fi numită prin excelenta "stresiune" şi nu mi-am crezut prietenii care-mi ziceau că preferă să mai dea bacul încă o dată decât să treacă prin perioada asta a anului. Până la urma e bine, e distanta de 3-4 zile între examene sau chiar mai mult (gen o saptămână, două.) şi poti invăţa lejer dacă n-ai avut chef în restul semestrului, norocul meu că am mai deschis nişte cărti şi nu a năvălit toată materia pe mine acum.Până acum am avut câteva examene:

  • economie - 5.00 - niciodată nu mi-a placut materia asta, e foarte jegoasă şi urât structurată, mă bucur ca am trecut; trăiasca grila pă care am învăţat-o ca robotul.
  • engleză - 10.00 - nu avem dubii, chit că e o engleză juridică.
  • drept roman - am incertitudini la ăsta, chit că m-am pregatit am avut norocul să-mi cadă subiectele din acele mici părţi ce nu le-am învăţat; am aberat pe acolo, sper să îi se facă milă de mine şi să mă treacă, măcar cu 5, noroc că am puncte la seminar.
  • drept constituţional - aici chiar am cazut pe subiect, am scris într-un hal făr' de hal tot ce îmi aminteam pe o ciornă apoi le-am structurat frumos pe foaia de examen; chiar sper la o notă destul de măricică aici, depinde de profa de seminar câte puncte vrea să-mi dea.

În afară de cele menţionate, mai am încă două examene la drept civil respectiv la Teoria Generala a Dreptului (TGD). Noroc că examenul de civil e grila şi poate din această cauza un pic mai uşor, dar oricum o să avem şi o speţă de comentat *laughs*.

Aşadar, cam asta e perioada stresiunii la mine. Ah, era să uit, am visat că îmi învăţam la drept, citeam din carte, când brusc toate cuvinte au început să se răsucească şi să se transforme în cifre ori în tot felul de operaţii matematice (fracţii, limite, grupuri, cercuri, legi de compoziţie , monoizi ş.a.m.d.) m-am speriat atât de tare încât am închis cartea să ma uit la copertă, scria "DREPT" dar conţinutul tot aparţinea matematicii. Ce coşmar.




2 comentarii sâmbătă, ianuarie 02, 2010

La Mulţi Ani stimabili cetetori şi cetetoare, blogăriţe şi blogăriţoi! Acestea fiind spuse vreau să inaugurez primul "blog entry" pe acest an, 2010.


Ce am facut eu de Anul Nou? Am plecat din Narnia în care trăim cu toţii şi m-am dus cu private jet'ul furnizat de sponsori la un "New Year's Party" în Upper East Side NY, USA. Am fost invitatul special al Angelinei *sau Ange că aşa îi place să o strig* sau pe numele ei de scenă că e mai uşor : Lady Gaga. Ne-am distrat de m-i-n-u-n-e, revelionul a fost incendiar cu Gaga printre noi. Când m-am trezit, era...dimineaţă.




0 comentarii duminică, decembrie 20, 2009

Ca un bloggăraş dedicat ce sunt m-am hotărât să mai şterg şi eu prafu' de p'aci că tare mult s-o pus. Mă simt mult mai bine dupa vreo 4 căni de ceai. Ce mi-a stricat buna dispoziţie de la inceput ca să recurg la aşa ceva? Se numeşte pe scurt : iarna. Da, iarna nu-i ca vara (no shit!).

Chiar nu ştiu ce s-a întamplat, era o vreme absolut superbă, o toamnă continuă când nu aveam vreo problemă în a merge pe jos până undeva făr' a îngheţa. Acum, chestia aste e un chin. Mi s-a parut o glumă sinistra la inceput când la ştiri am vazut cod galben pentru ninsori inclusiv în Bucureşti. Mi-am zis că " asta nu se va intampla, nici nu-mi amintesc ultima dată când a nins în Bucureşti la modul serios " şi mă aşteptam bineînteles ca prognoza să fie greşita, nu că asta ar fi fost pentru prima dată. Chir s-a întâmplat. Totul e înzăpezit, alb, ca în poveste...vezi să nu. Adica ok, nu sunt cea mai fericită persoană când e iarnă, îmi place zăpada şi cam atât, urăsc frigul, gerul, faptul că nu mai vezi trecerea de pietoni d-o baltă înzăpezită sau că idioţii din facultatea mea au facut scările dintr-o marmura lucioasă extrem de alunecoasă. Deh, iarna, bucuraţi-vă-ţi !

0 comentarii vineri, noiembrie 20, 2009

Cum să influenţezi altcumva electoratul? Un mic ajunge? O bere? Un pix? D-apoi un breloc? Astăzi e cam ultima zi de "corturi" electorale , se aşteptă cu nerăbdare votul de duminica. Eu am tras linie şi stau cam aşa:
  • 7 pixuri si 4 pungi din partea lui Geoana.
  • 3 caciuli, 3 fulare si 3 pixuri din partea lui Antonescu.
Acum intervine întrebarea " Da' eu cu cine votez? " că toţi sunt asa cum sunt, realizez că trăiesc în Romania, ţară frumoasă păcat că-i locuită, însă acum trebuie din atâţia "răi" să aleg raul cel mai puţin.

0 comentarii vineri, octombrie 30, 2009

"Simti cumva o diferenta intre liceu si facultate, ca acum nu mai ai teme de pe azi pe maiine".



În afară de faptul că sunt întrebat destul de des "Cum e la facultate?" , mai vine şi întrebarea de sus în completare. Pot să spun că facultatea e oarecum obositoare deşi programul este mult mai scurt decat la liceu, orele de curs şi de seminarii sunt fixate ba de dimineaţă, ba seara. Dacă într-o zi încep la ora 8 şi termin la 16, în alta încep la 14 şi termin la 20, este adevărat că am şi ferestre între acele ore, dar asta nu tot timpul.



Facultatea de drept e grea?



Pentru cei care nu se ţin de ea, da...Este ca oricare altă facultate (exceptând faptul că nu avem înca ore de laboratoare) , vine omul, începe să vorbeasca la curs, prinzi ce poţi , apoi "seminaristul" încearcă să scoată ceva de la tine din ce ai prins anterior. Cam asta e ordinea desfăşurării activităţii.



Însă avem şi câteva specimene de profesori la seminarii: tipa de la engleza are probleme destul de mari cu pronunţia, exemplul cel mai concludent " Fack-you-lty" vrând să spuna "Faculty". "Chestia" de la TGD (teoria generala a dreptului) pur si simplu cere să fie facută caterincă la ora ei, începuse să ne spună ce teme nu au fost luate pentru referat "Pai tema numarul 3, 9, 16, 22, 28, 34 " la care un coleg se trezeşte şi spune "S-a strigat linie" , bun, asta poate fi considerată nesimţire dar imi aduc aminte o scena în care a vazut-o pe o colega vorbind " Fata din penultima bancă, sa-mi spuna răspunsul la întrebarea mea" , iar banca la care se referea era numai cu baieti.

1 comentarii marţi, octombrie 13, 2009

Ai încredere în mine?

Este probabil cea mai crucială întrebare când vine vorba de un prieten sau o cunoştiinţă, apare ca o testare pentru viitorul prieteniei sau este un "leap of faith"(saritura cu credinta). Totodată eşti pus în situaţia de a reflecta puţin, nu neapărat asupra ta, ci a celui care ţi se adresează. Cel puţin eu, niciodată nu am fost pregătit de această întrebare, mereu mi s-a părut ca o povară sau ca o trezire la realitate. Răspunsul dat în general este un "NU" categoric, nu-mi place să-mi pierd controlul de sine sau să fiu experimentul cuiva.

În cazuri izolate, mai zic şi "relativ" dar cu juma' de gura.

1 comentarii luni, octombrie 05, 2009

Cum se întâmplă cam de fiecare dată când ţi-e foame şi eşti pe stradă, trebuie să-ţi apară din neant câte un Fornetti în cale, dăla de miroase de la 200 m distanţă, să ştii clar că e acolo, însa stomacul tau nu se linişteşte aşa cu una-cu două, trebuie să-i faci pe plac...nu?



Mai sunt evenimente când unele funcţii cognitive îmi sunt preluate de diferite organe, de data asta stomacul mi-a zis "băăă mi-e foame" aşa că m-am îndreptat către cel mai "high-class" Fornetti. Bun, erau şi două pitzi în faţa mea, tare nehotărâte, tipic lor. "Auzi fată, dar mie mi-e pofta de dalea!" arătând către vitrină "Auziţi, alea sunt calde?!" o întreaba pe vânzătoare - şi tot aşa timp de 5 minute. Am turbat efectiv să le văd în halul ăsta de nehotărâte, mă întreb oare cât stau să-şi aleagă o bluza din "moll".



Cu chiu cu vai, se hotărăsc la nişte pateuri într-o pungă "king-size" (adică îndeajuns să hrănească toată Somalia) şi în timp ce se uitau cu extaz la conţinutul ei, vânzătoarea priveste către mine cu nişte ochi mai veseli decat înainte, bucuroasa intr-un fel sau altul ca a scapat de nebune. "Ce pot să vă dau?" - mă întreabă ea "Două gloanţe...şi o pernuţă cu fagure şi vişine" îi spun eu cu un mic surâs în colţul gurii. Bun, ce a urmat este demn de teatrul de comedie, vânzătoarea a început să râdă frenetic şi pitzi mi-au aruncat nişte priviri de parcă ar fi vrut să mă transform în ceva ne-omenesc.