3 comentarii joi, august 20, 2009

Anime Meet's sau Întâlnirea fanilor anime, este o chemare de socializare între persoanele cu acest hobby. Mulţi, suferă de sindromul "hikikomori" şi totuşi printr-un paradox participă la asemenea forme de adunări.

Printr-un obicei aparte, ce duce mai mult spre tradiţie, lumea se adună în locuri centrale, din zona Universitate. Dacă e sâmbătă după-masă, te poţi aştepta să-ţi sară un otac de oriunde în cale: dintr-un tufiş, de după fântâna Inter'ului sau chiar de sub covoraşul verde din pasaj. Mă foloseam de termenul "tradiţie" fiindcă aceste întâlniri au loc săptămânal sau cel putin bilunar...de ceva ani buni de zile în cazul meu. Adunarea lor într-un singur loc e grea şi anevoioasă, deh, tre să învăţăm să fim punctuali. Odată găsiţi sau regăsiţi (după caz) în acelaşi loc, se fac planuri: "unde ar fi cel mai bine să bem o bere?". Locaţiile se aleg din mers, suntem uşor de mulţumit aşa că merge orice loc cu o umbreluţă, sub care putem servi ceva rece.

Acum, cei ce n-au fost niciodată la o asemenea adunare, se aşteapta să avem ca subiect de conversaţie anime, manga şi alte aspecte legate de Japonia. Eh, nu se prea întâmplă asta.Punctele de discuţie tind către "ce mai e nou?" în legătura cu filme, muzică, jocuri, cărti şi cam tot ce e pământesc.


0 comentarii joi, august 13, 2009

Copii, când sunt mici au ţeluri "vreau să fiu puternic precum Arnold" sau "vreau să mă fac karatist ca Jackie Chan", probabil se simt destul de vulnerabili în propria lume.Ajunşi la o vârstă mai mare, gusturile se diversifică, iar scopul se uită. Nu mai vrem să devenim solisti în genul "Madonna" ori salvamari profesionişti ca în "Baywatch", vrem sa fim direct Madonna sau Pamela Anderson! Nu, fetele? Se întâmplă să existe o discrepanţă între esenţă şi aparenţă, fiindcă dincolo de "sticlă" persoanele publice reuşesc de cele mai multe ori să se dedubleze, lăsând în urma doar o impresie a ceea ce nu sunt, păcălind minţile naive parcă abonate la aşa ceva.

Dacă transferul între idol şi cei ce vor să îl ajungă este complet, în sensul că, fanul isteric suferă o transformare (de caracter, de percepţie) asta nu însemnă că toţi trebuie să facem acelaşi lucru. E cu mult mai sănătos să nu îti formezi caracterul după o persoană intangibilă. În cazul meu, consider că pur şi simplu nu există cineva pe care aş fi vrut să il copiez întrutotul, dar se întâmplă să împrumut părţi ce le consider eu "benefice" de la unu, de la altu.Am învăţat să fiu cizelat când trebuie, să nu mă rănească atât de mult răutăţile altora s.a.m.d.p. ; totuşi, acestea sunt aspecte experimentate şi luate din viaţa de zi cu zi, nu văzute la televizor.Cu toţii avem o identitate ce trebuie pastrată.

1 comentarii vineri, august 07, 2009

Sau acel "Tic-Tac" ce ne sâcâie.


Timpul es
te un element important în viaţa fiecăruia.Fie că este folosit într-un mod util sau inutil, mereu se agaţă de noi, de trecut, prezent şi viitor.O persoană poate fi caracterizată de acest aspect; de cei şapte ani de acasă, de efortul petrecut în a face ceva constructiv, totul calculat în perioade de vreme.Eficienţa ta se masoară în timp, utilitatea ta se masoară in timp, masculinitatea ta se masoară în timp, exploatarea ta se masoară în timp; tot ce este legat de un individ are la baza acest sistem de contorizare.Totul până când întâlneşti un fumător.

Fumătorii au ceva speciali în ei, traiesc într-o alta lume (precum nebunii), o lume unde timpul se măsoară în ţigări.Cred că nu e prima dată când aud "mai stăm o ţigară", "fumez ţigara asta şi plecăm" sau "hai la o ţigăra cu mine"; fiecare replica are o alta conotaţie ce poate porni de la "mai stăm putin" şi se poate extinde până la "trebuie să vorbesc cu tine -dar nu mă ţin nervii şi o să fumez-".

Dar până la urma, ţigara asta cât dureaza?Consider că nu are relevanţă (şi durata e variabilă), ea e ceva mai mult simbolic transformând secundele, minutele şi orele într-o singura unitate: 1 tigara.Exact ce-ţi trebuie să te deparazitezi de la rutina zilnica.

stiti bancu' cu timpul?tim-p**a mea!