Avem Oi

Timp de 12 ani data aceasta prevestea începerea şcolii, deja devenise o obişnuita. Acum e ciudat, dacă ies p'afară văd tot felul de copchii cu geamantanele-n spate, speriaţi până şi de umbra lor, târându-şi zilele către o unitate de învăţământ. Trebuie să mă dezobişnuiesc de chestia asta, deja am scăpat de un ciclu de învăţământ...obligatoriu, toţi ghimpii vor ieşi acum la suprafaţă, se va vedea cine a trecut clasa doar că a venit mămicuţa cu pacheţelul la profesor. Abia aştept să-mi întâlnesc foştii colegi (de liceu) peste câţiva ani, sunt curios câţi o să fie măturători pe stradă...sau caţi reuşesc să ia bacu' până atunci. Da, sunt rău, dar pe dreptatea mea.

Cred că această dată de cincisprezece septembrie o să îmi aducă mereu amintirea şcolii generale şi mai putin a liceului.

Etichete: facultate, idioti, scoala

Blogg'eru vostru, curajos, viteaz şi toate cele, a făcut rafting (este că mă invidiaţi?). Dacă prin Bucureşti sunt deja obişnuit cu acest sport nautic de fiecare dată când plouă, acum, am avut ocazia să-l fac într-un mediu mai controlat şi cu echipament adecvat. Totul a pornit de la ideea unchiului meu, ce a rămas plăcut impresionat de prima lui experienţă de acest gen aşa că a decis să se mai ducă o data, dar şi cu nepot'su. Varmiu, Vlad, era deja inclus în ecuaţie.

Plecat-am noi trei mândrii de la hotelul nostru din Turcia în jur de ora şapte, cu un microbuz. Drumul a fost destul de greu, de munte, aşa ca ne-a luat cam trei ore până să ajungem în zona traseului de rafting ce se situa lângă un baraj. Aici ni s-a făcut instructajul cu diferitele comenzi date de către un instructor (ce se afla în spatele bărcii) , apoi n-a stat prea mult pe ganduri şi am pornit pe râu.

Pot să spun că a fost super, chit că am înghiţit apă, chit că am îngheţat în ea, m-am distrat copios pe traseul ce a durat 3 ore!

Despre filmuleţ: Recomand să-l vedeti direct pe youtube că nu degeaba m-am chinut să-i fac setări de HD. Aseară mi-au venit toate spumele pământului când Sony Visa 9 Pro imi făcea probleme la render'ing, noroc că am gasit o versiune mai veche pe un torrent. (note: sunt in fata, in partea dreapta a barcii)

Etichete: fun, Rafting, soare, vacanta

Am plecat cu chiu cu vai în jur de ora cinci, o oră inumană de a te trezi, d-apoi de a pleca. Vama Giurgiu ne aştepta cu "porţile" deschise, însă sentimentul nu a fost reciproc din partea bulgarilor care erau ei moţ, să ne verifice de 2-3 ori. Drumul prin Bulgaria a fost destul de scurt dar cu porţiuni mari de şosele proaste, că să nu mai spun că abia înţelegeai indicatoarele de oraşe. Cu turcii n-am avut probleme în acest domeniu, ei te întâmpină cu o autostradă modernă, iar Istambulul are cate 5 benzi de circulaţie pe fiecare sens, iar între ele sunt plasate alte două benzi destinate transportului public de persoane . Civilizaţie, nimic altceva.

Oraşul Istambul e o chestie mamut, cam p'aci s-au consumat primele doua zile. De fapt prin bazaruri si magazine, turcii având o varietate de fake'uri la dispoziţie pentru achizitionare. Firme cu renume stăteau pe tarabele turcilor: Prada, Gucci, Lacoste etc; cam toate brandurile de care a auzit tot prostu', inclusiv cocalarii şefi ce se perindeau p'acolo. A auzit cineva de Jimmy Choo? Nu. (vreau doar să subliniez că există o groază de alte firme la fel de bune dar nu la fel de purtate de ţăranul de rând)

Părăsind oaza contrafacăturilor, un paradis al narghilelelor, covoarelor şi diferitelor vase, ne-am îndreptat "paşii" către obiective turistice precum Toria sau Ephesus (Ἔφεσος/Efes ), nişte "ruine" -cum ar spune mama- "interesante" -aş adăuga eu- . Cel putin ultima locaţie menţionată este superbă.

După câteva zile de şovoituri pe ici, pe colo, ajuns-am şi la destinaţia finală, casa noastră departe de casă: Marmaris- Iςmeler. Locaţia este superbă, un adevarat colţ de paradis unde marea se combină cu muntele, totul fiind scăldat într-un soare arzător (noaptea erau în general 30 °C). Mereu sunt surprins de limpezimea Marii Egee, deşi nu mi-e straină; oricum de data aceasta stăteau la "pândă" nişte peştişori ce au un obicei ciudat de a te ciupi de călcâie sau de gleznă când stai pe loc. Mâncarea din Turcia e deosebită, au multe mirodenii şi aproape că nici nu ştii ce mănânci, însă, la deserturi am fost dezamăgit: cam prea fade la gust şi aproape nici o savoare deosebita. Un lucru care mi-a atras atenţia reprezintă metoda de a atrage clientela ce se plimbă pe faleză în localurile de lângă plajă. În acest sens se organizau tot felul de show'uri cu teme diferite ce includeau: breakdance, Moonwalk (am văzut şi Waterwalk scris pe undeva lol) a la MJ, Madonna, The Robot Man etc; noi am intrat la o terasă în care majoritatea spectacolelor erau cu travestiţi. Lăsând prejudecăţile d-o parte, tipul ce s-a travestit rând pe rând în Madonna, Amy Winehouse şi Freddy Mercury a făcut senzaţie, în sensul că, ştia să folosească scena în aşa fel încât să binedispună lumea din jur. Cert e că m-am distrat copios în toate zilele.

Ma dor inca maiinile de cata turca am vorbit.

Etichete: cocalari, mare, soare, vacanta