• 7 pixuri si 4 pungi din partea lui Geoana.
• 3 caciuli, 3 fulare si 3 pixuri din partea lui Antonescu.

Etichete: diverse, idioti, intamplari, timp

Este probabil cea mai crucială întrebare când vine vorba de un prieten sau o cunoştiinţă, apare ca o testare pentru viitorul prieteniei sau este un "leap of faith"(saritura cu credinta). Totodată eşti pus în situaţia de a reflecta puţin, nu neapărat asupra ta, ci a celui care ţi se adresează. Cel puţin eu, niciodată nu am fost pregătit de această întrebare, mereu mi s-a părut ca o povară sau ca o trezire la realitate. Răspunsul dat în general este un "NU" categoric, nu-mi place să-mi pierd controlul de sine sau să fiu experimentul cuiva.

În cazuri izolate, mai zic şi "relativ" dar cu juma' de gura.

Etichete: diverse, Vicentiu scrie

Cum se întâmplă cam de fiecare dată când ţi-e foame şi eşti pe stradă, trebuie să-ţi apară din neant câte un Fornetti în cale, dăla de miroase de la 200 m distanţă, să ştii clar că e acolo, însa stomacul tau nu se linişteşte aşa cu una-cu două, trebuie să-i faci pe plac...nu?



Mai sunt evenimente când unele funcţii cognitive îmi sunt preluate de diferite organe, de data asta stomacul mi-a zis "băăă mi-e foame" aşa că m-am îndreptat către cel mai "high-class" Fornetti. Bun, erau şi două pitzi în faţa mea, tare nehotărâte, tipic lor. "Auzi fată, dar mie mi-e pofta de dalea!" arătând către vitrină "Auziţi, alea sunt calde?!" o întreaba pe vânzătoare - şi tot aşa timp de 5 minute. Am turbat efectiv să le văd în halul ăsta de nehotărâte, mă întreb oare cât stau să-şi aleagă o bluza din "moll".



Cu chiu cu vai, se hotărăsc la nişte pateuri într-o pungă "king-size" (adică îndeajuns să hrănească toată Somalia) şi în timp ce se uitau cu extaz la conţinutul ei, vânzătoarea priveste către mine cu nişte ochi mai veseli decat înainte, bucuroasa intr-un fel sau altul ca a scapat de nebune. "Ce pot să vă dau?" - mă întreabă ea "Două gloanţe...şi o pernuţă cu fagure şi vişine" îi spun eu cu un mic surâs în colţul gurii. Bun, ce a urmat este demn de teatrul de comedie, vânzătoarea a început să râdă frenetic şi pitzi mi-au aruncat nişte priviri de parcă ar fi vrut să mă transform în ceva ne-omenesc.

Etichete: cocalari, fun, idioti, intamplari, pitzi, timp

Etichete: facultate, idioti, scoala

Blogg'eru vostru, curajos, viteaz şi toate cele, a făcut rafting (este că mă invidiaţi?). Dacă prin Bucureşti sunt deja obişnuit cu acest sport nautic de fiecare dată când plouă, acum, am avut ocazia să-l fac într-un mediu mai controlat şi cu echipament adecvat. Totul a pornit de la ideea unchiului meu, ce a rămas plăcut impresionat de prima lui experienţă de acest gen aşa că a decis să se mai ducă o data, dar şi cu nepot'su. Varmiu, Vlad, era deja inclus în ecuaţie.

Plecat-am noi trei mândrii de la hotelul nostru din Turcia în jur de ora şapte, cu un microbuz. Drumul a fost destul de greu, de munte, aşa ca ne-a luat cam trei ore până să ajungem în zona traseului de rafting ce se situa lângă un baraj. Aici ni s-a făcut instructajul cu diferitele comenzi date de către un instructor (ce se afla în spatele bărcii) , apoi n-a stat prea mult pe ganduri şi am pornit pe râu.

Pot să spun că a fost super, chit că am înghiţit apă, chit că am îngheţat în ea, m-am distrat copios pe traseul ce a durat 3 ore!

Despre filmuleţ: Recomand să-l vedeti direct pe youtube că nu degeaba m-am chinut să-i fac setări de HD. Aseară mi-au venit toate spumele pământului când Sony Visa 9 Pro imi făcea probleme la render'ing, noroc că am gasit o versiune mai veche pe un torrent. (note: sunt in fata, in partea dreapta a barcii)

Etichete: fun, Rafting, soare, vacanta

Am plecat cu chiu cu vai în jur de ora cinci, o oră inumană de a te trezi, d-apoi de a pleca. Vama Giurgiu ne aştepta cu "porţile" deschise, însă sentimentul nu a fost reciproc din partea bulgarilor care erau ei moţ, să ne verifice de 2-3 ori. Drumul prin Bulgaria a fost destul de scurt dar cu porţiuni mari de şosele proaste, că să nu mai spun că abia înţelegeai indicatoarele de oraşe. Cu turcii n-am avut probleme în acest domeniu, ei te întâmpină cu o autostradă modernă, iar Istambulul are cate 5 benzi de circulaţie pe fiecare sens, iar între ele sunt plasate alte două benzi destinate transportului public de persoane . Civilizaţie, nimic altceva.

Oraşul Istambul e o chestie mamut, cam p'aci s-au consumat primele doua zile. De fapt prin bazaruri si magazine, turcii având o varietate de fake'uri la dispoziţie pentru achizitionare. Firme cu renume stăteau pe tarabele turcilor: Prada, Gucci, Lacoste etc; cam toate brandurile de care a auzit tot prostu', inclusiv cocalarii şefi ce se perindeau p'acolo. A auzit cineva de Jimmy Choo? Nu. (vreau doar să subliniez că există o groază de alte firme la fel de bune dar nu la fel de purtate de ţăranul de rând)

Părăsind oaza contrafacăturilor, un paradis al narghilelelor, covoarelor şi diferitelor vase, ne-am îndreptat "paşii" către obiective turistice precum Toria sau Ephesus (Ἔφεσος/Efes ), nişte "ruine" -cum ar spune mama- "interesante" -aş adăuga eu- . Cel putin ultima locaţie menţionată este superbă.

După câteva zile de şovoituri pe ici, pe colo, ajuns-am şi la destinaţia finală, casa noastră departe de casă: Marmaris- Iςmeler. Locaţia este superbă, un adevarat colţ de paradis unde marea se combină cu muntele, totul fiind scăldat într-un soare arzător (noaptea erau în general 30 °C). Mereu sunt surprins de limpezimea Marii Egee, deşi nu mi-e straină; oricum de data aceasta stăteau la "pândă" nişte peştişori ce au un obicei ciudat de a te ciupi de călcâie sau de gleznă când stai pe loc. Mâncarea din Turcia e deosebită, au multe mirodenii şi aproape că nici nu ştii ce mănânci, însă, la deserturi am fost dezamăgit: cam prea fade la gust şi aproape nici o savoare deosebita. Un lucru care mi-a atras atenţia reprezintă metoda de a atrage clientela ce se plimbă pe faleză în localurile de lângă plajă. În acest sens se organizau tot felul de show'uri cu teme diferite ce includeau: breakdance, Moonwalk (am văzut şi Waterwalk scris pe undeva lol) a la MJ, Madonna, The Robot Man etc; noi am intrat la o terasă în care majoritatea spectacolelor erau cu travestiţi. Lăsând prejudecăţile d-o parte, tipul ce s-a travestit rând pe rând în Madonna, Amy Winehouse şi Freddy Mercury a făcut senzaţie, în sensul că, ştia să folosească scena în aşa fel încât să binedispună lumea din jur. Cert e că m-am distrat copios în toate zilele.

Ma dor inca maiinile de cata turca am vorbit.

Etichete: cocalari, mare, soare, vacanta

Anime Meet's sau Întâlnirea fanilor anime, este o chemare de socializare între persoanele cu acest hobby. Mulţi, suferă de sindromul "hikikomori" şi totuşi printr-un paradox participă la asemenea forme de adunări.

Printr-un obicei aparte, ce duce mai mult spre tradiţie, lumea se adună în locuri centrale, din zona Universitate. Dacă e sâmbătă după-masă, te poţi aştepta să-ţi sară un otac de oriunde în cale: dintr-un tufiş, de după fântâna Inter'ului sau chiar de sub covoraşul verde din pasaj. Mă foloseam de termenul "tradiţie" fiindcă aceste întâlniri au loc săptămânal sau cel putin bilunar...de ceva ani buni de zile în cazul meu. Adunarea lor într-un singur loc e grea şi anevoioasă, deh, tre să învăţăm să fim punctuali. Odată găsiţi sau regăsiţi (după caz) în acelaşi loc, se fac planuri: "unde ar fi cel mai bine să bem o bere?". Locaţiile se aleg din mers, suntem uşor de mulţumit aşa că merge orice loc cu o umbreluţă, sub care putem servi ceva rece.

Acum, cei ce n-au fost niciodată la o asemenea adunare, se aşteapta să avem ca subiect de conversaţie anime, manga şi alte aspecte legate de Japonia. Eh, nu se prea întâmplă asta.Punctele de discuţie tind către "ce mai e nou?" în legătura cu filme, muzică, jocuri, cărti şi cam tot ce e pământesc.

Etichete: anime, diverse, fun, intalniri

Copii, când sunt mici au ţeluri "vreau să fiu puternic precum Arnold" sau "vreau să mă fac karatist ca Jackie Chan", probabil se simt destul de vulnerabili în propria lume.Ajunşi la o vârstă mai mare, gusturile se diversifică, iar scopul se uită. Nu mai vrem să devenim solisti în genul "Madonna" ori salvamari profesionişti ca în "Baywatch", vrem sa fim direct Madonna sau Pamela Anderson! Nu, fetele? Se întâmplă să existe o discrepanţă între esenţă şi aparenţă, fiindcă dincolo de "sticlă" persoanele publice reuşesc de cele mai multe ori să se dedubleze, lăsând în urma doar o impresie a ceea ce nu sunt, păcălind minţile naive parcă abonate la aşa ceva.

Dacă transferul între idol şi cei ce vor să îl ajungă este complet, în sensul că, fanul isteric suferă o transformare (de caracter, de percepţie) asta nu însemnă că toţi trebuie să facem acelaşi lucru. E cu mult mai sănătos să nu îti formezi caracterul după o persoană intangibilă. În cazul meu, consider că pur şi simplu nu există cineva pe care aş fi vrut să il copiez întrutotul, dar se întâmplă să împrumut părţi ce le consider eu "benefice" de la unu, de la altu.Am învăţat să fiu cizelat când trebuie, să nu mă rănească atât de mult răutăţile altora s.a.m.d.p. ; totuşi, acestea sunt aspecte experimentate şi luate din viaţa de zi cu zi, nu văzute la televizor.Cu toţii avem o identitate ce trebuie pastrată.

Etichete: cocalari, diverse

Etichete: tigari, timp, vicii

Cu cât cunosc mai multi oameni, cu atat imi plac mai mult câinii. Dar mie imi este îndeajuns doar să văd fenomene şi tipologii umane încât să regurgitez dragostea mea faţă de ei.

Astăzi, voi vorbi despre INA INNA [numele ăsta mă duce cu mintea la marca unei maşini de spălat]. Ce e această INNA? E o fătucă, ce se aude prin telefoane [cel puţin de acolo am auzit-o eu] /cluburi / radio/ tv, în general ascultată de oamenii simplii [aici includ şi manelistii]. Nu incep acum să mă agăţ de gusturile [proaste] ale unora, ci vreau doar sa reamintesc că muzica aia e de duzină; ca şi "cântăreaţa" de altfel. Dacă in vogă e haus, trans, aR end Bi, măcar luaţi şi voi ceva de calitate, nu tot ce ascultă prostu' la colţul blocului.Spirit de turmă ce au unii.

Fiindcă unul dintre cele mai curioase cuvinte din limba engleza este "aviară gripa" (E. Boc), trebuie să o auziţi pe starleta mai sus menţionată în următorul interviu. Cuvinte precum "bed acident"; "Ai si mai dead with mai ais" fac din urmatorul clip...ceva foarte amuzant.



Nu uitati: "Ai lov mai fens from al the uărld"

Etichete: cocalari, engleza excelenta, vedete

Într-o dimineaţă Zuza se trezeşte cu un chef nebun de dragoste.Ce să facă, ce să facă?Dă buzna în dulapul de haine, se îmbracă cel mai fiţă şi fuge glonţ spre cel mai apropiat Super-market.Norocul ei că aveau dragoste; dragoste proaspătă cu glazură de ciocolată şi fistic.

Cum mergea ea ţanţoşă pe stradă, ridica multe priviri- "Invidioşii naibii" işi spuse în minte.Ajunsă acasă, începe să se bucure de ceea ce luase.Invăluită de senzaţii tari, euforice, constată într-un final că s-a terminat şi cu dragostea...Dar se amageşte singură.Un icnet se aude, iar Zuza în genunchi pică, apoi printr-un miracol, toată dragostea ieşi; dragostea cu glazură de ciocolata şi fistic.

Astăzi, se recuperează.

Etichete: diverse, Vicentiu scrie

Etichete: diverse, fun, intamplari, timp

Cu replica "Un dosar tip plic" am intampinat-o pe tanti de la xerox.Raspunsul ei a venit prompt "nu mai avem, dar cred ca am cu sina".Tutzi şina mătii...

Chestie ciudata, in zona locuintei mele am doar doua xerox'uri...dintre care unul e intodeuna inchis.Nu exista vreo papetarie sau chiar daca e, intodeuna nu are ceea ce cauti, un fel de teorie a conspiratiei.Cautam cu disperare un dosar plic...pentru facultate.Am intrebat pe la chioscurile de ziare, ca deh, daca au tigari, bombonele si alte rahaturi trebuie macar sa tina dosare.Bineinteles ca nu aveau.Dar in schimb daca cautam casete audio cu ultimile aparitii ale lui Copilul de Haur sigur gaseam, de fapt nici nu trebuia sa ma chinui sa le caut, erau peste tot.Domn'le asta e Romania, tara noastra pamant (cu) de flori, manele la tot pasu si un amarat de dosar plic... nu.

Fuga mea nu s-a oprit aici, a trebuit sa ma duc pana la Papyrus (P.Romana), singurul loc unde am si gasit ce cautam.Apoi de la Romana a trebuit sa ma duc la Unirii, sa schimb, sa ajung la Timpuri Vechi Comuniste Noi.Facultatea e la o flegma aruncatura de bat distanta, m-am inscris si am fost admis.Aveti in fata un proaspat student, la drept.

si nu-s blond...

Etichete: cocalari, diverse, intamplari

Un nou start, un nou inceput.Am auzit pe multi ce si-au facut blog cand au inceput o noua etapa a vietii: "am blogu' de cand am intrat la liceu" s.a.m.d.Eu...voi incepe facultatea si sper ca vremea sa treaca si peste ceea ce voi abera eu p'aci.

Vechiul continut l-am sters, avea mult prea multe conflicte de editare intre HTML'ul folosit de mine si interfata BlogSpot. O sa trec mai des p'aci ca sa compensez lipsa posturilor vechi.

p.s. Am pus si niste Link'uri kinky sub banner.Click 'em if you want.